Elena Dițu.: Mai ales în Republica Moldova, publicul te știe ca inginer de sunet, compozitor, orchestrator, mentor, cantautor. Însă cine este Elias Tadeus și cum se definește el cel mai bine?
Elias Tadeus: Când mi-am pus aceeași întrebare, ceva timp în urmă, mi-a luat un an și ceva ca să-mi răspund. Acum, Elias Tadeus e un creator de frumos întru desăvârșirea acestei lumi.

E.D.: Elias Tadeus – creatorul de frumos – se cunoaște cu Hans Zimmer. O să spun câteva cuvinte despre Hans, deși nu cred că mai există lume, mai ales cinefili, care să nu fi auzit de acest nume. Așadar, este un compozitor și producător de muzică de film german, ce a câștigat două premii Oscar și patru premii Grammy, a fost nominalizat la două premii Emmy și un Tony. Zimmer a fost, de asemenea, inclus pe lista Top 100 de genii vii, publicată de The Daily Telegraph. Deci este o mare onoare să fii alături de un asemenea om și știu că și tu ai devenit cunoscut pentru muzica produsă în lumea cinematografică. Spune-ne un inside din industrie – cum se naște muzica pentru un film?
E. T.: Cinematografia e o formă de manifestare artistică complexă, iar muzica pentru film are mai multe căi prin care poate să apară în film. De la cazul când se scrie pe un montaj deja prestabilit, sau când se scrie în timpul procesului de creare a filmului, sau regizorul (editorul muzical, după caz) vine cu o selecție de lucrări deja existente, dar care foarte armonios își fac treaba.
Muzica de film, în cazul compozitorilor de muzică de film, este un fel de gândire muzicală, o gândire legată de o istorie și un montaj.

E.D.: Lumea cinematografică pare ea în sine un film. Și dacă tot am amintit de nume mari în industria muzicală, aș dori să amintesc și de Grigore Vieru. Cum s-a desfășurat colaborarea cu marele artist? Și ce ai simțit atunci?
E.T.: Aceste file de istorie din viața mea sunt cusute (prinse) cu fir de aur, și o zic fără nicio rezervă.
Grigore Vieru a apărut în viață ca o blagoslovire, chiar în momentul când eu am luat o pauză de doi ani de la muzică. Acest eveniment, ca și altele de până acum, are o dată simbolică – 7.VII.2007 (777). Nu altceva avea sa se întâmple decât să se nască o lucrare, o lucrare care vine odată în decenii sau chiar și mai rar, după spusele Maestrului.
Pe data de 7.07.2007, Maestrul Grigore Vieru a scris, pe muzica care i-am prezentat-o atunci, următoarele versuri, ce sunt cunoscute ca „Imnul Neamului” sau de „Două mii de ani trăim”. Un imn dedicat neamului, ca urmare a celor 2000 de ani de existență, recunoscute oficial de către UNESCO, și un testament celor ce are să se întâmple.

„Când Dumnezeu pământ dădea,
El nouă ne-a vorbit așa
Acest pământ îl meritați
Aici voi să trăiți ca frați…”

Drept profundă recunoștință, peste câteva luni, eu i-am dedicat prima mea baladă pentru vioară și orchestră, un gest care l-a marcat, deoarece, precum mi-a zis chiar Maestrul, nimeni până acel moment nu i-a dedicat vreo notă. La acel moment, eram la ai mei 20 de ani.
Apoi am mai scris melodia pentru renumita lui poezie „Scrisoare din Basarabia” și, cu mare regret, în 2009, colaborarea noastră a luat sfârșit, deși îi simt dragostea pretutindeni.

E.D.: Toată această reamintire plină de emoție a unui moment marcant din cariera ta mă face să mă întreb cum s-a simțit debutul tău? Care a fost momentul decisiv?
E.T.: Anul acesta s-au făcut 20 de ani de la prima publicație a primelor mele piese instrumentale, deci, din punct de vedere statistic, putem face referire la această cifră, deși evoluez pe scene (mici și mai mari) ca artist / interpret de la vârsta de 7 ani, acestea fiind primele experiențe de manifestare artistică
Dacă e să vorbim de cum s-a simțit, păi, în cazul meu, a fost prezentă mereu o rezistență, însă acesta e un lucru absolut normal, și asta s-a simțit mai în toate domeniile în care am început o manifestare de creație.

E.D.: 20 de ani de carieră și de transformat hobby-ul într-o meserie. Felicitări! Acești 20 de ani au fost marcați și printr-un alt debut – de data aceasta, în domeniul literar, alegând poezia. Te-ai mutat în Brașov și ai cunoscut echipa Editurii Creator, publicând astfel prima carte în versuri. Cum se îmbină muzica și poezia?
E.T.: E un eveniment pentru mine, căci este un tărâm absolut nou, dar care mă atrage tot mai mult. La început a fost cuvântul, ca formă supremă de manifestare, iar cuvântul este o vibrație (o zic ca inginer de sunet), iar vibrația este totul în Univers (o confirmă tot mai des știința modernă), iar muzica este în primul rând vibrație.
Cred ca am răspuns la întrebare 🙂

E.D.: Editura Creator participă de două ori pe an la LibFest – târg de cArte și experiențe muzicale oraganizat de către Libris. În vara acestui an, în cadrul LibFest, ai lansat cartea „Gânduri în vers”. Ce a reprezentat această experiență pentru tine? Să fii văzut pe ecranele din Piața Sfatului, dar și în mediul online, în același timp.
E.T.: Recunosc că am avut parte de emoții noi și plăcute. Oricărui autor / creator îi place să fie citit, recitat, demonstrat public rodul muncii sale, deși doresc să vin cu o precizare aici, această primă ediție de versuri („Gânduri în Vers”) sunt o colecție realmente de gânduri pe care le-am notat în ultimii 15 ani, însă nu a apărut ideea de a le publica cumva, până anul trecut (2021).
Iar după ce am început să primesc mesaje de recunoștință de la persoane pe care nu le cunosc, precum că unele versuri le-au ajutat într-o anumită situație emoțională, am înțeles că pot ajuta de la distanță mai multe persoane decât cuprinde cercul meu personal de cunoștințe, iar acest fapt confirmă că urmez calea corectă, precum fiecare dintre noi e creat pentru a desăvârși această lume.

E.D.: Într-adevăr, versurile din carte reprezintă gândurile tale specifice dintr-un anumit moment sau dintr-o anumită zi, lucru confirmat și de data care însoțește fiecare poezie, unele au chiar și locația unde au fost scrise, fapt ce face cititorul să înțeleagă cât mai exact trăirea încercată atunci. Ce surse de inspirație ai pe plan literar?
E.T.: Pentru mine, inspirația e un cumul de emoții, trăiri, informație, care umplu acea ceașcă interioară.
Dacă e să vorbim de autori, atunci prima sursă este mama Natură, apoi oamenii dragi care mă înconjoară, Eminescu, Vieru, Brodsky, Sting și, mai nou, Savatie Baștovoi.

E.D.: În biografiile marilor clasici sau oamenilor de geniu care și-au pus amprenta în istorie, indiferent la ce domeniu ne raportăm, citim despre o neînțelegere pe care o manifestă lumea exterioară asupra acțiunilor lor. Există așa-numitul „chin al creației”?
E.T.: Frumosul apare din „chinuri”, acesta având diverse forme de manifestare.
Chinul de a-ți găsi vocea, mesajul, puterea de a te manifesta etc., astfel, da, există.

E.D.: După ce ai aflat calea de a cuceri publicul prin muzică, ai descoperit cum poate fi cucerit și prin poezie?
E.T.: Publicul, adică oamenii, în marele lor număr, au nevoie de healing (tratare a sufletului), eliberare de trăiri vicioase, o îmbrățișare necondiționată, decât de a fi cucerit. Iar cele de sus pot fi dobândite prin frumos, adică natură, meditație, rugăciune, literatură, poezie, muzică, pictură și sculptură, arhitectură și, desigur, prin binefacere și iertare.

E.D.: Discuțiile pe tema poeziei au o istorie lungă. Ce știm sigur este că reprezintă o formă de artă în care cuvintele sunt utilizate pentru a înlocui o semnificație aparentă. Te regăsești mai mult în poezie decât în muzică? Ai fost vreodată tentat să lași muzica pentru a te ocupa doar de poezie?
E.T.: Ambele există în interiorul meu și, împreună cu cinematografia, sunt principale forme de manifestare, sunt parte dintr-un întreg indivizibil care evoluează constant.

E.D.: Cât de importantă este emoția în ambele domenii?
E.T.: În ambele cazuri contează mesajul, emoția fiind în rol de „combustibil”. Noi alegem să trăim vieți pe pământ anume pentru emoții.

E.D.: Lasă-ne un mesaj pentru cititorii Revistei Literare Libris.
E.T.: Citiți, evoluați, îndrăzniți, iubiți și iertați!

Articol apărut în ediția Nr.21(3), Noiembrie 2022, a Revistei literare Libris

Elena Dițu
n.18 mai 1994, la Buzău. Am absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universității Transilvania din Brașov, cu lucrarea de licență: „Literatura și psihanaliza. Tranzacții și interferențe”, apoi am urmat programul de master Gestiunea campaniilor de imagine, din cadrul Facultății de Sociologie și Comunicare, cu disertația: „Strategii de comunicare în online”. În prezent, sunt redactor în cadrul Editurii Creator, parte din grupul de firme Libris, ocupându-mă atât de comunicarea cu autorii din țară și din străinătate, dar și tot ce presupune procesul de publicare al unei cărți, cât și cu promovarea titlurilor #Creator în mediul online și offline. Visul a fost mereu să fiu în echipa unei edituri, să văd ce înseamnă tot acest proces pe care îl simte cartea până ajunge în mâna cititorului. Îmi amintesc că în primul an de facultate, când m-am mutat în Brașov, am trimis Cv-ul către toate tipografiile și editurile din oraș, pe adresele găsite pe internet. Iar aici, acum, nu voi mai privi niciodată o carte la fel, vor fi mereu momentele de dinainte și după.