Humberto Segundo Aguilar Alvarado: este un cantautor de origine chiliană care a oferit brașovenilor, timp de mai mulți ani, spectacole pe Str. Republicii, cântând în diferite orașe din Europa. Însă, în 2012, a suferit un accident vascular cerebral, iar din acel moment scrisul a devenit ocupația sa principală.

Elena Dițu: Publicul brașovean, mai ales, vă știe ca fiind acel muzician ce cânta pe Str. Republicii, din Brașov, și care își povestea viața prin cântecele în limba spaniolă. Însă, cine este omul Humberto Segundo Aguilar Alvarado?
Humberto Segundo Aguilar Alvarado: Am ajuns pentru prima dată în România în 1999 și m-am îndrăgostit de orașul Brașov la prima vedere. M-am reîntors în România de câte ori am avut ocazia. Așa cum scrie în mai multe articole de presă, un „accident” numit iubire m-a determinat să mă stabilesc aici și să mă bucur de orașul de la poalele Tâmpei.

E.D.: Care a fost traseul artistic pe care l-ați urmat și cum ați ajuns în Brașov?
H.S.A.A.: Am cântat la orga electronică pentru prima dată în fața publicului la vârsta de 12 ani. La 14 ani eram membrul unui trio muzical, cântam cu vocea și chitara, iar ca solist de vioară, la 19 ani am susținut un recital în fața unui grup de profesori ai acestui intrument. În 1976, am devenit directorul musical al grupului de muzică folclorico-religioasă Oasis. Cu doar 3 ani înainte, Chile, țara mea, își schimbase guvernul și aproape toate trupele muzicale de inspirație andină erau interzise și se aflau în exil, deoarece acest stil se considera muzică de protest. În aceste condiții, a fost îndrăzneț ca patru tineri să încerce să cânte vocal-instrumental acest tip de muzică, mai ales în cadrul bisericilor. Am vizitat aproape tot Chile și am lucrat trei luni în Peru. Avem două albume înregistrate, unul din 77, în Chile și celălalt din78, în Peru. Din 1995 până în 2012 am călătorit și lucrat cu un grup muzical sau ca solist în aproape toate țările Europei. Scriu din 2012. În afară de cele trei cărți publicate la Editura Creator, am o carte publicată în El Salvador și una în Spania.

E.D.: Ce v-a făcut să decideți că orașul de la poalele Tâmpei va fi noua dvs. casă?
H.S.A.A.: Din 2002 m-am stabilit la Brașov ca urmare a două accidente, așa cum spun mereu: unul automobilistic, în care mi-am fracturat brațul drept, și altul de inimă, m-am îndrăgostit de o brașoveancă.

E.D.: Ați debutat pe piața de carte din România cu volumul de poezie „Călătorii/ Viajes”, scris în română, dar și în spaniolă. După cum ne spune și titlul, tema centrală o reprezintă călătoria și experiența culturală. Poate fi călătoria un mod de viață?
H.S.A.A.: Pentru mine viaţa e o călătorie.

E.D.: Între timp, ați publicat la Editura Creator alte două volume, tot bilingve: „Întâlniri/ Encuentros” și „Povestiri”. Care sunt principalele surse de inspirație?
H.S.A.A.: Scriu despre călătorii și scriu despre viaţă. Timpurile şi spaţiile sunt viaţă şi călătorii. Nu pot vorbi despre un subiect şi să-l neglijez pe celălalt. Cele două stau întotdeauna împreună. Și, călătorind prin viață, întâlnesc persoane și observ relațiile dintre ele. De asemenea, citesc mult și, uneori, o lectură poate fi un punct de plecare pentru un text nou.

E.D.: Din modul de a scrie descoperim că momentele de plimbare pe o simplă stradă pot fi o adevărată experiență turistico-culturală. Cum putem să ne bucurăm mereu de spațiile exterioare și să le redescoperim?
H.S.A.A.: „Brașovul este și mereu va fi mândru/ de munții cu ale lor peisaje,/ de istoria-i ce se pierde-n vreme,/ de străzile-i și casele frumoase/ și de orășenii iubitori de viață.”

E.D.: În vara anului 2022, ați participat la LibFest – târg de cArte și experiențe culturale, organizat de către Libris. Cum a fost să vă vedeți și auziți pe marile ecrane din Piața Sfatului, știind că vă privește și lumea de acasă pe social media?
H.S.A.A.: A fost o experiență interesantă și mulțumesc LibFest – târg de cArte – pentru că mi-a oferit oportunitatea de a prezenta o parte din munca mea. La acel moment, nu am realizat existența ecranelor, altfel probabil m-aș fi simțit ca în relatarea „Cu traducători sau jurnalul unei călătorii” din volumul „Povestiri”.

E.D.: La ce lucrați în prezent?
H.S.A.A.: Scriu poezie (o fac zilnic); acum termin o carte de nuvele intitulată „El contador de Cuentos” și un eseu despre autoexil.

E.D.: Lansările pe care le-ați avut în Librăria Șt. O. Iosif, din Brașov, au fost mereu evenimente la care abia așteptam să ajungem deoarece știam că ne așteaptă un adevărat spectacol. Muzica și poezia au fost prezente și ne-au umplut de emoții. Cum vă simțiți știind că, deși sunteți departe de locul copilăriei, aveți alături oameni care vă urmează și vă susțin?
H.S.A.A.: Fiecare acțiune pe care o întreprind mă străduiesc să o fac cât pot de bine. Nu mai pot cânta (din cauza ACV-ului am pierdut o mare parte din gama vocală), dar am prieteni care o fac; nu mai pot recita (din cauza ACV-ului am pierdut o mare parte din modulație), dar am prieteni care o fac. În ceea ce privește emoțiile, persoanele care am suferit un accident vascular cerebral suntem predispuse să le arătăm. Locuiesc la mai bine de 15.000 km depărtare de patria mea, însă am lângă mine familia mea românească, prietenii mei și locuitorii României.

E.D.: Lăsați-ne un mesaj pentru cititorii Revistei Literare Libris.
H.S.A.A.: Citiți, citiți, citiți: „Cititul a fost important ieri, e important azi și va fi important mâine!”

Elena Dițu
n.18 mai 1994, la Buzău. Am absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universității Transilvania din Brașov, cu lucrarea de licență: „Literatura și psihanaliza. Tranzacții și interferențe”, apoi am urmat programul de master Gestiunea campaniilor de imagine, din cadrul Facultății de Sociologie și Comunicare, cu disertația: „Strategii de comunicare în online”. În prezent, sunt redactor în cadrul Editurii Creator, parte din grupul de firme Libris, ocupându-mă atât de comunicarea cu autorii din țară și din străinătate, dar și tot ce presupune procesul de publicare al unei cărți, cât și cu promovarea titlurilor #Creator în mediul online și offline. Visul a fost mereu să fiu în echipa unei edituri, să văd ce înseamnă tot acest proces pe care îl simte cartea până ajunge în mâna cititorului. Îmi amintesc că în primul an de facultate, când m-am mutat în Brașov, am trimis Cv-ul către toate tipografiile și editurile din oraș, pe adresele găsite pe internet. Iar aici, acum, nu voi mai privi niciodată o carte la fel, vor fi mereu momentele de dinainte și după.