Se spune că nu îți ajunge o viață să cunoști pe cineva, dar am avut nevoie de 35 de ani și 365. – Silvia (sora)

O potecă plină de soare și de amintiri. O bancă pe care poposesc să îmi trag sufletul. O călătorie în timp povestită cu sinceritate și umor. Este o recenzie a copilăriei atât de aproape de suflet, cum mi-a fost de o viață autoarea ei. – Tatiana (sora de suflet și colega de bancă)

Când o s-o citim, cred că vom găsi părți din viața ta, cu bune și rele, dar, orice ar fi, știm că sunt frumoase și vor rămâne cu noi. – Ana și Irina (fiicele)

Aș vrea să pot spune într-o propoziție TOTUL, dar nu pot acest lucru. Însă pot să îți spun că te iubesc și că romanul vieții tale este un roman care se scrie în fiecare zi. Ține acest jurnal până la final și ajută-i și pe alții să înțeleagă și să se înțeleagă mai bine. – Cătălin (soț și partener din 2007)

Sunt mândru de moștenirea ce va dăinui prin cărțile familiei noastre. În ele, timpul nu are limite. – Tata

O voi citi cândva în liniște. Știu însă că am trăit-o cu tine. – Mama

365 de momente suspendate din fereastra sufletului autoarei, presărate cu poezie, trăiri profunde și mult umor. O oportunitate de conectare cu sinele și de a deschide un spațiu de reflecție despre propria viață. – Cristina (fata cu hăinuță verde)

Cartea Emiliei este o întoarcere la copilărie, o călătorie în sufletul unei femei care se arată așa cum e, vulnerabilă și puternică, cu toate luptele ei interioare. Te îndeamnă la introspecție și, inevitabil, poveștile ei îți vor încălzi sufletul, alteori te vor cutremura, însă cred că fiecare om va găsi ceva care să îl inspire. Este o carte despre căutarea unei femei care le oferă un cadou neprețuit copiilor ei: povestea vieții ei. – Mădălina (prietene din 2008, face și ea parte din carte)

Emilia a avut curaj să scrie despre sentimente profunde, a avut curaj să își pună întrebări, a avut curaj să se ia la trântă cu copilăria, să scuture gânduri vechi și să scrie pagini noi. Cartea este o radiografie a unei copilării trăite în perioada comunistă, o radiografie făcută cu nostalgie, dar, în același timp, și cu bucuria desprinderii de o copilărie uneori tristă, rece și întunecată, așa cum a fost pentru mulți dintre copiii crescuți în anii ’80. – Vali (colegi și prieteni din 2008, îl găsiți și în carte)