Cărarea cu vise” este o colecție de poezii ghidată, în esență, de personajele copilăriei sale și de cei trei copii ai săi. Sorgințile de inspirație ale acestei cărți sunt, cu precădere, copiii săi, căci cu ei a început să zămislească aceste gânduri și să le aștearnă pe hârtie, utilizând condeiul imaginației întrepătrunse de puritatea și inocența infantilă. Versurile sale curgătoare și elegante cultivă imaginarul povestirilor în ritm de vers. Strofele acestei cărți, pur și simplu, ne conduc să simțim din nou copilăria ancorată în noi, căci ele se spiralează aievea unei fantasme:

Unde copilăria-i copertată la ferești,
Așa cuprinde nesfârșire, necuprins

(„Casa părintească”, pag. 17)