Romanul „Cenușa Lumii” își plasează acțiunea într-un spațiu post-apocaliptic, într-o lume aproape distrusă. În această lume, educația este înlocuită cu nevoia firească a oamenilor de a găsi un mijloc de supraviețuire. În paginile romanului nu vom găsi o descriere bogată, aceasta fiind mai mult sugerată. Natura descriptivă aproape inexistentă în cuvinte însă prezentă prin puterea sugestiei demonstrează talentul literar imens pe care Iulian Băzărea îl pune în paginile sale. O întâmplare (furtuna de foc care pornește nenorocirea omenirii), o serie de fapte ce țin loc de consecință a acestei întâmplări, mai multe întrepătrunderi de planuri narative – toate sunt țesute minunat în interiorul romanului. Un alt lucru impresionant la această carte este psihologia personajelor care nu este una clasică; ea nu trenează ci împinge cititorul să dea pagina. Finalul cărții lasă posibilitatea unei continuări întrucât el oferă o rază de speranță. Tot pe final, prin intermediul unui discurs politic demn de toată lauda, autorul face trecerea de la barbarie la diplomație precum trecerea orașului Atena de sub dictatura lui Dracon sub democrația lui Pericle.