Astăzi simțim adesea că ne aflăm pe marginea unei prăpăstii, că societatea noastră pendulează periculos între greșeli și capcane în care cădem prea ușor. Romanul #Diez ne oferă imaginea veridică a unui posibil viitor în care lucrurile au alunecat deja, pe nesimțite, către un totalitarism care ne este familiar din trecut și pe care ar fi fost de așteptat să ne pricepem să-l evităm. Pornind de la prezent, Adrian Lesenciuc propune în romanul său o societate distopică, apărută în urma unui război al generațiilor declanșat sub sloganul #schimbare.
O mișcare pornită pe o Rețea scapă de sub control, idealurile cu care protestatarii au pornit inițial la drum sunt trădate sau puse în practică strâmb, iar lucrurile iau o turnură nedorită, pe care nimeni nu și-o mai asumă. Toate acestea se petrec sub ochii unui personaj care are mai mare importanță în roman decât s-ar crede la prima vedere: masa tăcută a societății.
Lecțiile trecutului și ale prezentului trebuie privite cu discernământ. În lipsa unei cunoașteri profunde a istoriei, carențele unui sistem contestat prin mitinguri de stradă par să se repete, ca într-un carusel, în sistemul nou venit la putere. Pornind de la această premisă a ciclicității, autorul imaginează o realitate alternativă în care noua guvernare repetă și adâncește greșelile fostei guvernări.
Care este pasul decisiv care răsucește destinele tuturor, rostogolind la vale bulgărele de evenimente care nu mai poate fi oprit, crescând pe măsură ce înghite totul în cale? Cititorul este invitat să caute propriul său răspuns, să ia aminte nepărtinitor la toate acestea și să culeagă învățăminte.

Simona Antonescu