Prin Frâiele schimbării încerc să aduc în prim plan nevoia de conştientizare a cine suntem, ce suntem, ce cărăm după noi prin memoria corpului, prin vocea părinţilor, nevoia de vindecare a copilului interior din fiecare dintre noi şi, nu în ultimul rând, conștientizarea legăturii dintre minte şi corp, care în anumite condiţii traumatice poate să fie deteriorată, fără să fim conştienţi de asta.
Conexiunea minte-corp rămâne poate cea mai importantă parte prin care reuşim să fim conectaţi la prezent, în echilibru. Orice activitate care ne conectează la prezent ne aduce mai aproape de noi. Nu contează ce nume are: poezie, sport, yoga, fotografie, etc.
În Frâiele schimbării, conştientizarea aceasta e legată într-o mare măsură de cai. Dacă poezia mă conectează la emoţii şi la exterior în mod static, calul mă conectează la prezent în mişcare. E animalul care ne poate învăţa cel mai mult despre noi, despre corpul, mintea, emoţiile noastre şi conexiunea minte-corp. Calul e o poezie în mişcare şi trebuie doar să fim deschişi să ascultăm şi să învăţăm. Ţinând frâiele schimbării în propriile mâini, conştient, ajungem să vedem fiecare părticică din noi şi cât de importantă este conexiunea dintre minte şi corp