Pământul străjuit la miazănoapte de munțîi cei înalți, strâns între bătrână Dunăre la apus și Oltul drag la răsărit, este Oltenia. Râurile, pâraiele ii străbat văile împădurite vărsându-se prin campiile întinse la miazăzi. Mantaua verde a dealurilor coboară lin de sub poalele munților. Satele rare, tăcute și nevăzute sunt sufletul acestor locuri minunate. Soarele verii își aruncă fără milă razele fierbinți, usucă, arde și seacă întreagă țară. Parcă nu este de ajuns căldură coborâtă din ceruri peste tot întinsul Valahiei, în vara anului 1801 s-a abătut și asupra Gorjului, regiune jumulită de soarta și de către cei aflați la putere. Iarbă uscată, apele secate, ciumă și birurile grele au împuținat oamenii ascunși printre dealurile împădurite.