Acum îmi dau seama că provizoratul se prelungește, s-a instalat necedand nimic, nefăcând nicio concesie și va mai dura. Cât? Dumnezeu știe! Cu siguranță, până într-o zi când cei mulți, sleiti de așteptare își vor da seama că au fost înșelați, mințiți, până când represiunea va deveni insuportabilă, incarcerandu-le ambițiile, posibilitatea de mișcare, libertatea. Atunci, va veni o nouă zi pentru istorie, pe care o vom scrie tot cu litere mari în cartea noastră sfânta, alături de Duminică Mare și această Miercure Regală amputată, în rândul zilelor noastre faptuitoare. Va fi un mâine, pentru că „roată-i tot roată, se-nvarte mereu..."