Daria
Erai un străin, mi-ai devenit prieten și, mai apoi, întregul meu univers. Mi-ai fost ancoră. Mi-ai spus că merit... M-ai făcut să cred că m-ai ales pentru că eram specială. M-ai ținut de mână și ai dansat cu mine sub cerul liber. M-ai sărutat... Mi-ai dat speranță. M-ai făcut să cred că miracolele se întâmplă.
Trebuia să știu mai bine... Pentru că atunci când m-am trezit și realitatea a venit peste mine, visul în care eram împreună și în care tu mă iubeai a dispărut și împreună cu el... trei sferturi din inima mea.

Adrian
Am crezut că pot să aleg. Că sunt stăpânul propriului destin. Că atunci când o să vină momentul, simțul datoriei o să primeze. Erai o străină, mi-ai devenit prietenă și mai apoi întregul meu univers. Ai început să mă vezi. Și de atunci am început să stau ca pe ghimpi anticipând momentul în care masca o să cadă și în care o să fiu nevoit să aleg. Dar mi-am pus problema greșit de la bun început. Nu aveam cum să aleg și nici masca nu avea cum să cadă.
Pentru că alegerea fusese de mult făcută, iar masca... nu existase niciodată...