Cartea aceasta este, de fapt, un puzzle. Așezați „piesele” cum vă convine și veți obține, „pas cu pas”, ca să zic așa, o imagine finală, cu care puteți fi sau nu de acord. Este o panoramă care, bineînțeles, poate fi extinsă, cu noi și noi piese, culese sau realizate de voi, stimați prieteni și... compatrioți. Concluziile le va trage fiecare, într-o încercare de a identifica trăsăturile morale ale poporului român, de a defini un tip de identitate care explică ce credem noi înșine despre noi, de ce sîntem priviți, într-un fel sau altul, din afară, de ce sîntem plasați mereu în categorii inferioare, ce ni s-a întîmplat și poate chiar anticipează ce o să ni se întîmple de acum încolo.
Este și o carte despre imposibila sincronizare pe care au invocat-o înaintașii și pe care a preluat-o fiecare generație, în funcție de reperele pe care și le-a ales sau care i-au fost impuse. Am privit și privim mereu spre alții, tînjim după alte tipuri de „civilizații”, tinerii vor „o țară ca afară”, ne acuzăm că sîntem incapabili de „schimbare”, vorbim despre România și despre „cealaltă” Românie, maimuțărim – politic, economic, mai puțin, că nu mai avem cu ce... – cultural, social etc. – Occidentul, după ce am procedat la fel, tot „la ordin”, cu „valorile comunismului”, însă totul este „lucru amestecat”, cum se spune, într-un „melange” original, iar noi rămînem mereu aceiași.
O fi bine? O fi rău?