Lupii din lumea întreagă au cu toţii o trăsătură de comportament neobişnuită: în frigul necruţător al iernii se adună în haite, dar în restul timpului trăiesc singuratici. Acum este primăvară, un anotimp al florilor roz de piersic și al sălciilor verzi, aşa că haitele de lupi de pe Muntele Riquka îşi urmează instinctul natural: se destramă, iar membrii lor se răspândesc pe toată vasta întindere a pășunii Gamar, care acoperă mai mult de un iugăr la poalele muntelui de zăpadă. În spatele unui bolovan alb, în capătul de miazănoapte al pajiștii, stă întinsă o lupoaică, a cărei siluetă singuratică aruncă o umbră neobişnuit de lungă în lumina apusului. Zace lungită aici de ore întregi, ghemuită în liniştea după- amiezii, așteptând cu nerăbdare să dibuie o pradă, un cerb lătrător galben, o capră de munte sau orice alt animal venit să se adape din apa sărată...