Avea ceva ciudat în simbolistica miniaturală religioasă și masonică ce-i acoperea ambele fete. Pecetar așa-l numeau țăranii. Pecetar, se pomeni rostind cuvântul cu voce tare. Cum nu-i trecuse prin minte până acum? Pecetea se pune întotdeauna pentru a confirmă autenticitatea unui lucru sau pentru a ascunde un secret. Îi reveneau în minte cuvintele biblice despre taină. "Iar tu, Daniele, ține ascunse cuvintele și pecetluiește cartea până la sfârșitul vremii", așa spunea prorocul în Cartea lui Daniel din Vechiul Testament, iar în Apocalipsa după Ioan, parcă era o continuare firească: "cine este vrednic să deschidă cartea și să desfacă pecetile ei?". Fără îndoială, pristornicul ascunde ceva, e pecetea peste un secret care nu trebuie cunoscut. - Doru Munteanu, Secretul crucii

Toate divagațiile istorice ale cărții sunt foarte interesante, dovedind imaginație, pasiune și multă documentare. E evident o încercare de a scoate istoria românilor de sub praf, de sub indiferență și de a o face atrăgătoare. În mai multe rânduri se vorbește în carte despre raporturile tinerilor cu trecutul, despre felul superficial în care ne punem problema identității. De aceea poate cu accentul pus mai mult pe acțiune personajele nu sunt foarte consistente, sunt mai degrabă schițate, contează teza, șuvoiul, dar atunci când ritmul se domolește avem descrieri poetice și paranteze pline de emoție și nostalgie. - Laurențiu Ciprian Tudor