Cel care închide lista Supermanilor călăreți de triciclete este o persoană cu reputație în rândul artiștilor din România, de aceea, și în creionarea poveștii sale am făcut modificări, din respect pentru familie și pentru cei care i-au cumpărat operele de artă, căci, deși ca om s-a demonstrat o mizerie, ca artist, îl voi considera mereu o excelență.
Fiindcă mesajele noastre însumează mai mult de zece mii, le-am selectat pe cele mai interesante și le-am „șlefuit”, din aceleași motive de privacy, păstrând însă ideile importante și semnificațiile lor, iar pentru că musiu Klaus nu era un oarecare întâlnit pe Facebook, ci unul dintre craii care m-au curtat și care m-au abandonat de câteva ori în ultimii 40 de ani, mărturisesc că m-aș fi așteptat să-l transfigurez mai degrabă într-un personaj romantic, nicidecum în unul satiric. Dar cum celui care ridică sabia, de sabie îi e sortit să piară, într-o primăvară, marele acuarelist făcu pasul mai lung decât îl ținea piciorul, alunecând chiar sub condeiul tăios al victimei sale. Chiar dacă momentele umilitoare și daunele create nu le-au întrecut pe cele ale țicnitului patron de țiglă, la nivel afectiv, a fost zmeul care mi-a zdrobit ultimul grăunte de încredere în oameni.