Nu cunosc, în spațiul public românesc, o altă lucrare ca cea a lui Adrian Costea, care să analizeze mai bine și să dezvăluie „democrația electronică” - de la concept la aplicabilitate propriu-zisă și impactul pe care aceasta îl are asupra cetății, inclusiv prin schimbarea modului de interacțiune între cetățeni și diferite instituții sau autorități.
Într-un demers obiectiv și detașat față de obiectul cercetării – ceea ce arată maturitate academică și abilitatea de a lucra cu structuri conceptuale și metodologii – autorul ne provoacă să vedem atât perspectivele, cât și limitele noilor instrumente pe care tehnologia informaţională le aduce și nu uită să ne arate cum putem să le valorificăm în sprijinul proceselor democratice. Soluțiile teledemocrației pot contura un standard comun în sfera publică, politică și în administrație, cu o condiție pe care autorul o subliniază apăsat: existența unui stadiu optim de dezvoltare a procesului politic. Cu alte cuvinte, este nevoie de o cultură politică consolidată de care nu toate societățile se bucură. Rămâne de dezbătut dacă a noastră este suficient de pregătită - și ne referim aici la prelungita tranziție către o democrație consolidată care, în afară de instituții politice solide solicită și voința politică de modernizare în raport cu exigențele cetățenilor.
Una dintre cele mai importante implicații ale teledemocrației și ale instrumentelor asociate acesteia este cea vizibilă la nivelul proceselor decizionale în felul următor: accesibilitatea informației de interes public și responsabilizarea celor direct afectaţi de opțiunile aflate pe masa decidenților. Teledemocrația ar întări capacitatea societății de implicare în formularea și promovarea dezvoltării la nivel local, regional sau național printr-un parteneriat special cu autoritățile, care nu ar mai putea ignora, astfel, interesele și iniţiativele cetățenești. Consider că mare parte a soluțiilor sunt aplicabile de îndată în administrația publică locală și ar duce la o schimbare substanțială care să extindă perspectiva participării de la consultarea cu cetățenii la proiectele cetățenilor.
Pentru toate acestea, cartea Considerații privind stadiile de receptare ale democrației electronice și paternalismului libertarian în spațiul românesc. Analiza documentelor nu este o abstracțiune de analizat din rațiuni pur academice, ci într-un sens, închide cercul interacțiunilor între cetățeni și autorități. Pentru acest motiv trebuie citită imediat de toți actorii politici responsabili care au posibilitatea să aplice efectiv teledemocrația în cetate.

Dr. Viviana Anghel, lector asociat Facultatea de Științe Politice, SNSPA