Am scris povești de când mă știu: în livada străbunicilor, pe foile caietelor de școală, pe agendele de la joburi — printre liste To Do —, pe șervețele, pe colțuri de masă. Doar așa m-am simțit liberă.
Multe dintre ele s-au pierdut, fizic sau prin ființa mea. Câteva sunt strânse în această „carte de buzunar/ de geantă”, în jurul lui A., o femeie care a trăit în secvențe scurte, în imagini dispersate, în diferite proze.
Dar nu asta e, până la urmă, viața?
Sper să te simți liber(ă) când o vei citi.

Cu drag,
Bianca Dragomir