După Poveștile unei motocicliste și #Error 2017: Timp inversat, aceasta este cea de-a treia dintre Cărțile Sabinei. Probabil, ultima. Autoarea mărturisește că a tras cuvintele din adânc de sine și le-a așezat pe ecran, cu toată încăpățânarea tastelor.
Ca și tripticurile de icoane vechi din biserici, cărțile pot fi privite – sau citite – împreună sau separat.
Împreună, pentru a lărgi perspectiva și semnificațiile.
Separat, pentru că nu au legătură directă între ele, spun povești diferite, din locuri și timpuri diferite.
Singurul lucru care le unește, precum un curent subteran, este un sentiment și faptul că sunt, mai mult sau mai puțin explicit, cu-și-fără Sabina, în același timp. În rest, sunt diferite ca abordare, structură, stil și ca sublimare a emoției.
O singură carte focalizează; toate trei completează întregul puzzle. Pentru cititor, acesta este puzzle-ul; pentru autoare, vor rămâne întotdeauna mai multe piese lipsă…