Prin educația noastră milenară, ni se pare firesc ca toate popoarele să aibă armate bine instruite și bine dotate tehnic, gata de luptă. Dar nici nu concepem organizarea noastră socială altfel.
Deodată, mi-a venit vremea să-mi întrerup cele mai firești preocupări de om pașnic al planetei, (familie, muncă, planuri optimiste de viitor, prieteni etc.) pentru a fi încorporat spre a mă instrui în Arta Militară. Trebuia să mă transform într-un luptător neînfricat pregătit de luptă cu arma în mână. Echipat ca atare, am realizat la fața locului că Arta Militară înseamnă să te instruiești pentru a omorî oameni unul câte unul sau, mai bine, în masă.
Acest gen de „artă” mi s-a părut o tragedie, pe care m-am străduit să o transform pe cât m-a ajutat priceperea, în comedie.