Vene și praf. Rămășițele vieții scăpate din mâini este o carte care nu se citește, ci se trăiește, se îndură și se înțelege abia după ce o închizi. Lucian Bunea construiește un roman-document despre prăbușirea lentă a unui adolescent prins în capcana drogurilor și despre ecoul devastator pe care această cădere îl are asupra familiei.
Scriitura este cinematografică, aproape confesivă. Fiecare capitol e o mărturie – a fiului, a mamei, a tatălui – iar vocea fiecăruia se frânge în propriul fel, într-un cor de tăceri care spune mai mult decât orice dialog. Nu există eroi, doar oameni care iubesc greșit, care speră prea mult sau renunță prea târziu.
Lucian Bunea scrie simplu, dar cu o forță emoțională rară. Evită dramatismul gratuit, mizând pe autenticitate și pe acel adevăr care doare tocmai pentru că îl recunoaștem. Este o carte despre vină, fragilitate și iertare, dar și despre posibilitatea renașterii.
Vene și praf. Rămășițele vieții scăpate din mâini nu este o poveste despre droguri. Este o poveste despre absență, despre neputința de a ajunge la celălalt și despre lupta de a găsi lumina într-o lume care se destramă încet, dar sigur. Un roman necesar, care ar trebui citit nu doar de părinți, ci de oricine a pierdut, măcar o dată, pe cineva drag fără să știe cum.

— Editura Creator