Cronică Literară

Aripi și cer de Elisabeta Furtună

Sub pseudonimul literar Elisabeta Furtună, Virginia Sâmpetru a dat naștere mai multor volume precum: volumul de haiku-uri sui generis „Poeme în trei stihuri” (2018, Ed. Scriitorilor), volumul pentru copii „B.A.S.M. Vară la bușteni” (2019, Ed Scriitorilor) și volumul de poeme „Portret în oglinzi” (2020, Ed. Scriitorilor), printre care se mai numără „Aripi și cer” (2023, Ed. Creator).

Într-un interviu susținut la Interviurile Centrului din cadrul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Brăila, scriitoarea Elisabeta Furtună a susținut că marea ei inspirație pentru o marte din creațiile ei a fost Kahlil Gibran, un poet, prozator și eseist libanez. Totodată, profesorul Virginia Sâmpetru a mărturisit că pentru a începe să scrie, a avut nevoie „să moară omul vechi pentru a se naște omul nou”. Ea susține că un anumit eveniment din viață a dat naștere scriitoarei Elisabeta Furtună.

Aripi și cer, cel mai recent volum de poeme al scriitoarei Elisabeta Furtună, după cum a spus și dumneaei la lansarea de carte din august 2023 la LIBfest, nu este doar un volum de poeme religioase, ci și un volum de căutare și cunoaștere prin negare și afirmare a sinelui și a Divinității. 

Volumul s-a numit inițial „Pasărea de sub cer”, după care a primit numele „Aripi și cer”, în urma alegerii poemului „Aripi și cer” ca poem de deschidere a volumului. Titlul volumului sugerează, încă de la prima vedere și citire a acestuia, ideea de libertate, libertatea unei păsări ce se înalță spre cer în zbor. Alegerea acestui titlu nu este totuși întâmplătoare, întrucât motivul întregului poem este pasărea măiastră, iar acest lucru se poate observa în mai multe poeme dedicate păsării. „O pasăre sculptează” ar putea fi unul din poemele care scoate în evidență atât simbolul păsării măiestre, cât și structura volumului, care are două părți. „O pasăre umblă sub cer,/colțuri de tăceri albe leagă zori și amurguri/de pe un mal pe altul […]” asemeni unei păsări măiestre, care ne ține legați de pământ și de cer în același timp. Ea poate simboliza prezența Divinității, care încearcă să ne călăuzească pe tot parcursul căutării și cunoașterii.

Aripi și cer, poemul cu care volumul se deschide, este și primul poem prin intermediul căruia cititorului i se înfățișează motivul păsării măiestre: „Captivă-n/obsidianice ziduri,/în somnul zborului/împietrit/în oglinzi translucide,/măiastra/visa aripi și cer”.

Volumul Aripi și cer este structurat în două părți: apofatic și catafatic. Prima parte, apofaticul, este precedată de poemul „Mă gândeam”, care, la fel ca volumul, are aceeași structură. În prima parte a acestui poem este reprezentat apofaticul, prin care eul poetic este cel care poate, cel care gândește, cel care se luptă cu timpul, după cum a mărturisit chiar scriitoarea Elisabeta Furtună. În partea a doua a poemului intervine catafaticul, prin prezența glasului: „Din Grădina de Sus/Glasul mi-a spus:/«Ai grijă, ești om,/ ai doar aripi de fum,/doar de fum!»/Atunci/am căzut cu fața-n pământ/și am plâns”. Poemul acesta nu doar că marchează întreaga structură a volumului, ci îi dezvăluie cititorului faptul că oricât am crede că suntem stăpâni pe noi și pe destinul nostru, la un moment dat vom descoperi că nu suntem singuri și că cineva ne poartă în palmă destinul.

Apofaticul este marcat, la început, de prezența unei imagini: tabloul „Zbor” pictat în ulei pe pânză de Gheorghe Mosorescu în 2018. Acest tablou, am putea spune, înfățișează ceea ce apofaticul reprezintă: căutarea. Păsările, simbolul întregului volum, dau impresia că intră undeva, de parcă le-ar stârni ceva curiozitatea sau caută ceva. Acest tablou pregătește simbolic cititorul pentru poemele din Apofatic.

Poemele din această parte dau impresia unei conștiințe prezente, a unui eu conștient de ceea ce trăiește, dar și a unui eu care tânjește să își depășească limitele, simțurile și gândirea: „Salcâmii orașului au dispărut,/crengile lor au încetat demult/să mai cânte pe străzi a iubire,/de teama topoarelor/s-au ascuns cu tristețe în mine”; „Dacă aș vedea cu ochii mării/până Dincolo, unde ziua rămâne/mereu și mereu ziuă, nu ca aici/unde ziua e noapte și când ziua e zi”. În „Lockdown”, eul poetic dă senzația cititorului că și-a depășit condiția și că acum este vorba de o anumită transcendență care a ucis orizontul celor asemeni lui: „Orizontul s-a închis,/a devenit fum/și apoi s-a stins,/am rămas spânzurați/doar de clipa banală/în care se zbate/memoria cuvintelor noastre/devenite tăcere”.

Partea a doua, Catafatic, este și ea, de asemenea, marcată de un  tablou: „Liberation”, pictat de Gheorghe Mosorescu în 2019 cu acrilic și ulei pe pânză. Acesta, la rândul său, înfățișează prezența păsărilor, care de data aceasta pare că ies, că încearcă să se elibereze din strâmtoarea în care au intrat. Catafaticul, prin poemele sale, ilustrează secvențe biblice, precum Geneza. Un exemplu clar este poemul „Fructul”, în care șarpele nu spune nimic, ci doar mănâncă cu lăcomie din fruct pentru a-i stârni pofta Evei: „șarpele mușca/cu lăcomie fructul/târându-se nestingherit,/privind-o pe ea”, iar ea asculta „cum curge/din fructul zemos/pe gâtul șarpelui licoarea”. Totodată, catafaticul  ilustrează și momente din viața eului poetic, un exemplu fiind poemul „Poveste despre tata și bunica”, unde tatăl pare că anticipează venirea morții în acea casă și care pare că el e cel ce accelerează venirea sfârșitului bătrânei: „Tata/pictase atâtea trepte,/ […] Treptele creșteau,/iar în casă mirosul de tămâie/se-mpletea cu mirosul de busuioc sfințit/ […] funiile fâlfâiau ca prapurii care-nsoțesc/morții la groapă […]”.

Poemul care încheie volumul, „Se înserează”, aduce cu sine senzația unei ușoare eliberări odată cu venirea apusului: „Se înserează/peste zile/căzute în genunchi/timpul/se scufundă/alunecând/în cețuri,/aripi și cer,/pasăre și văzduh,/vor adormi/plăsmuind/lumină și zbor”.

Prin urmare, Aripi și cer” este un volum de poeme destinate cititorului cu dorință de căutare a sinelui, dar și de cunoaștere a acestuia, și totodată de căutare și cunoaștere a Divinității atât prin negare, cât și prin afirmare. Aripi și cer este un volum al cuvintelor, al simțurilor, al gândurilor, al tăcerii, al liniștii, al durerii, al dorinței, al cătării, al cunoașterii, și nu în ultimul rând, al cititorului.

Cronică realizată de Iulia Voaideș

distribuie :

{{ reviewsTotal }}{{ options.labels.singularReviewCountLabel }}
{{ reviewsTotal }}{{ options.labels.pluralReviewCountLabel }}
{{ options.labels.newReviewButton }}
{{ userData.canReview.message }}
newsletter

Newsletter

Abonează-te la Newsletterul Creator și fii la curent cu toate promoțiile, noutățile și evenimentele noastre!