„Dacă aș avea talentul de a desena sau de a picta suflete, le-aș da forma aripilor cu care zboară poeziile Elisabetei Furtună. Nu știu din ce adâncuri de iubire, de credință sau de durere se vor fi născut ele și poate că nici nu trebuie să aflăm vreodată, pentru că își poartă singure taina învelită în sfințenie ca pe o spovedanie făcută în genunchi. O spovedanie prinsă în metafore de mătase, așa cum am spus la apariția volumului anterior. Poeta Elisabeta Furtună este ea însăși o metaforă de mătase, un om rar, dintre aceia cu care, la ceasuri de cumpănă, Dumnezeu alege să stea de vorbă. Iar alegerile Lui nu-i este nimănui îngăduit să le pună la îndoială.”

Scriitor
Adriana Bogatu