Georgeta Filitti (sau Georgeta Mariana Filitti sau Georgeta Penelea Filitti; n. 1938, București, România) este un istoric român, autoare a numeroase studii despre personalități istorice românești.

Biografie
După ce a studiat la școala de lângă biserica „Cuibul cu barză”, Georgeta Filitti a continuat la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București în 1961, iar în 1971 și-a luat doctoratul în istorie la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.

Activitate profesională
În perioada 1961-1998 a lucrat ca editor și cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române. În 1983, a obținut Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române pentru editarea Oratoriei lui Mihail Kogălniceanu (în total 9 volume). A fost consilier la Fundația Ion Ghica (1997-2004), bibliotecar și șef de serviciu la Biblioteca Metropolitană București (2004-2007) și cercetător la Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc (2007-2010). A publicat numeroase cărți, ediții critice, peste 400 de articole în reviste de specialitate din țară și străinătate.

Este lector la Fundația Calea Victoriei din 2009. În 2010 a demarat aici o serie de 70 conferințe sub titlul „Istoria românilor prin familii”, despre familii boierești de seamă cât și despre La Belle Époque, despre istoria românilor, despre poveștile Bucureștiului de altă dată, a instituțiilor de seamă si a clădirilor de patrimoniu încă existente în capitală și în împrejurimi. A susținut peste 50 de conferințe în cadrul fundației.

În perioada 2011-2012 a susținut o serie de conferințe sub titlul „În vizită la…”, găzduite de diverse clădiri de patrimoniu pline de istorie: Palatul Cotroceni, Palatul BNR, Palatul Cantacuzino, Palatul Ghica Tei, Palatul de Justiție, Palatul Suțu, Palatul Cesianu-Racoviță, Casa Titulescu, Casa Monteoru-Catargi, Casa Capșa.