E altfel. Cuvântul și gândul nu-mi sunt suficiente să te conturez, să pot revarsă ceea ce simt pentru ține pe foi. E totul atât de profund...Uneori îmi imaginez că mă vei aștepta în camera sau mă vei invită la o discuție în foișor, o discuție lipsită de ochii lor, spre a spori intimitatea ce zvâcnește în noi. Oare îți voi putea fi prezent? Mă animă certitudinea că simți precum o fac și eu și că scrisoarea această va împlini, prin destin, rânduiala iubirii. Mărturisesc că te doresc adânc, sfidător, nechibzuit... Acum, mai mult decât oricând, te doresc vanitos, impetuos, de parcă aștept să-mi oferi în schimbul destainuirii mele timpurii, lipsite de valul sfiiciunii, dragostea ta. Proiectez cu speranța idealul unei iubiri brodate de două inimi ce se contopesc...