Viața la 40 de ani e cartea unei viziuni tandre asupra lumii. Prin acest filtru aperceptiv – semn al nobleței și bunătății deopotrivă – realitatea îmbracă forme ademenitoare, asperitățile vieții se îmblânzesc, imperfecțiunea umană capătă un sens pozitiv. Iubirea, suferința, singurătatea etc. devin, prin vocea caldă și empatică a lui Cosmin Neidoni, daruri ale providenței și lecții împlinitoare. Erudiția și vocația de eseist subtil și rafinat, dar mai ales sensibilitatea umană a autorului transferă frământările moderne ale spiritului într-un orizont calm, al înțelegerii și acceptării. În aceste pagini, discursul despre viață devine el însuși un discurs vital, tonic, revigorant. Nina Corcinschi

În Viața la 40 de ani, Cosmin își lasă sufletul la vedere, cu bucățica de viață ce i-a fost dăruită, convins de gândul lui Coco Chanel că nimeni nu e mai tânăr după 40 de ani, dar poate fi încă irezistibil. Succesul eseurilor sale din această carte ține nu doar de frumusețea cuvintelor, ci și de sinceritatea lor reflexivă care ne fac să fim mai aproape de propriile gânduri. Le-aș asemăna cu Scrisorile către Luciliu ale lui Seneca, prin căldura cu care ne învață să ne trăim viața. Nu știu în ce măsură va rămâne irezistibil, dar sunt convins că scrisul lui e profund terapeutic.
Cristian Muntean
Cosmin Neidoni, eseistul, înțelege că posibila criză de la mijlocul vieții este, de fapt, un prilej fericit de a te limpezi, de a valorifica ruptura produsă în inerție prin exercițiul filosofic. Soluția nu este să te lași dus de val sau să cazi în prăpastia uitării de sine, a pierderii identițății, pe care până la această vârstă se presupune că ai dobândit-o, ci să faci podul, unind senin ceea ce ai fost (uneori poate prea prins în convenții) cu ceea ce, acum, alegi să fii. Cartea lui Cosmin este o ilustrare a unui astfel de necesar exercițiu de sine pentru a face ca în urcușul vieții să ușurezi bagajul, păstrând doar lucrurile cu adevărat importante.
Laurențiu-Ciprian Tudor