Deși neplăcută, furia este o emoție cât se poate de „naturală” și necesară, pentru că ne semnalează că ceva nu este în regulă; e ca un semnal de alarmă pe care corpul nostru îl trage și ne comunică ceva. Furia este necesară până la un punct. Din punctul în care ia proporții și scapă de sub control (de obicei, totul se întâmplă de ordinul milisecundelor), furia se transformă într-o emoție disfuncțională pentru că, de cele mai multe ori, se manifestă prin agresivitate, iar manifestările agresive nu numai că nu ne ajută să ne rezolvăm problemele, ci, dimpotrivă, ne creează probleme în plus.
Ce trebuie să faci tu, ca părinte? Să ajuți copilul să-și înțeleagă gândurile, să le „controleze”, să pună altele în locul celor iraționale, dar să îl înveți și o serie de modalități de a descărca funcțional energia dată de furie, precum și o serie de abilități sociale a căror lipsă poate duce la frustrare și la furie (ca de exemplu, soluționarea unui conflict sau abilități de comunicare asertivă).

Autoarele