Adolescența a dat buzna peste copilul „Diversiunii în eter”, care-și cam pierduse inocența, nu și aptitudinea nemărginită de a visa, tocmai pentru a-i lămuri visele și a-i da ocazia să opteze pentru o cale, la vremea în care vârsta critică (prima? cine mai știe...) mixează (verbul are rost pentru tânărul personaj DJ și contrabandist de hulite muzici occidentale – suntem în perioada 1971-1975, sub semnul lui Cornel Chiriac, al teatrului și-al ciclonului erotic, contrabalansând o realitate mizerabilă și periculoasă în același timp) playlist-uri existențiale. O poveste de dragoste „la zi”, plină de exotismul dominican (& haitian) al Insulei Hispaniola, răspunde (tiroliană peste hăul doldora de aventuri, izbânzi și depresii al discontinuului istoriei) primei iubiri cu bagaje și arme (nu degeaba personajul e la militărie, în așteptarea școlirii și destinului asumat întru arta teatrală). „Confreria Tropicana”, așadar, de la imitație de societate secretă la deloc imitație de istorie indiscretă, între Galați și Las Terrenas, adică între un atunci aproape palpabil și un acum improbabil.

Doru Mareș