Pe lângă muncile cu caracter industrial, prizonierii de război mai trebuiau să se ocupe și de tăiatul și căratul lemnelor din păduri și cu munca la colhozuri. Iarna, în special, erau puși la desfundatul drumurilor. Anii petrecuți în temutul Spassk 99 au fost deosebit de grei. Întrucât prizonierii nu primeau decât suficientă hrană cât să nu moară de foame, aceștia erau nevoiți să recurgă la fel și fel de metode pentru a supraviețui. Spre exemplu, seara se adunau cu toții și începea vână- toarea de șobolani. În acest sens, umpleau niște găleți cu apă pe care le turnau în găuri și cu bâta stăteau la pândă. Carnea de șobolan le aducea aminte unora de gustul cărnii de purceluș de lapte. Muncile erau extrem de grele și erau forțați să lucreze până la extenuare. Deveniseră cu toții nici mai mult, nici mai puțin decât niște cadavre umblătoare.