Recunosc, deși știam că o să reușim, că este numai o perioadă de încercare pentru ea, îngrijorarea nu putea să nu existe în mine.
Credința și determinarea ei de a câștiga acest război au fost de neclintit. Și dacă ținem cont că familia ei nu a știut nimic din dorința de a le proteja pe fetele ei și pe mama care are o vârstă, putem spune că numai un samurai este în stare de așa ceva.
A mai fost o regulă pe care noi am impus-o, nu au știut de boală decât persoanele foarte apropiate, cu gândire pozitivă, care s-au rugat cu smerenie și iubire pentru ea. În astfel de situații nu este nevoie de văicăreli și presupuneri negative.
Greul l-a dus ea, iar munca în echipă a susținut-o și așa am învins.
Credința a salvat-o!
Dumnezeu a făcut echipă cu noi pentru că ea merită!
Dragi cititori, dacă aveți astfel de situații în familie sau printre prieteni, nu-i lăsați să renunțe la luptă, să creadă.”

de Mihaela Jurma