Ai fost fața tatei sau te-a abandonat și l-ai urât, mistuindu-te de dor. A fost mare și bun, înțelept sau naiv, ți-a fost aproape și te-a format sau a fost prea ocupat să-ți asigure cele necesare traiului și l-ai fi vrut mai prezent, te-a inspirat sau a greșit, i-ai simțit intens iubirea sau v-a chinuit pe toți. Oricum ar fi fost, era. Acum nu mai e. Mai poți doar să-ți amintești, și ai un singur privilegiu: acela că poți să alegi amintirile bune. După ce le-ai exorcizat, cum ai putut, pe celelalte. Paisprezece femei și o fetiță s-au ridicat, și-au șters lacrimile (ele au mai curs, totuși) și și-au adunat tatii pierduți în cartea asta emoționantă, cu umbre și lumini, căldură și cruzime, bine și rău – și, în cele din urmă, pur și simplu iubire. Redându-i, astfel, vieții, pentru că nimeni nu moare atâta timp cât e încă în amintirile cuiva. Cincisprezece povești care se unesc într-una singură, ca o răsfoire de albume vechi, vindecătoare. – Luana Schidu
Coordonator: Anca Predescu