„S-a ridicat, a ieșit din clădire și a pornit spre Laponia. A traversat primele două intersecții și, la capătul celei de-a treia, s-a oprit în fața unei case. Luminile erau aprinse. S-a apropiat de geamul mare, cel de la stradă, și a privit prin el. O familie fericită în jurul unui brad împodobit, mamă, tată, bunică și un copil. Copilul era în brațele unui bărbat care spunea: Aurora, acesta este băiatul nostru. Da, este băiatul nostru, Alexander. Bătrâna a observat doi ochi și un nas mare lipite de fereastră. A zâmbit. Știa că în ajunul Crăciunului îngerii umblă pe Pământ și au grijă de oameni. Da, îngerii, chiar dacă unii nu au aripi, au nasul mare și urechile verzi.” (Darul Elfului)