„Fragmentarium” fixează o dată pentru totdeauna marile teme ale autorului. Folosind găselnița memoriei pentru a discuta despre legături de familie, sacrificiul pentru binele celor apropiați sau dragoste, romanul este un joc caleidoscopic al timpurilor, un melanj de viziuni și vise, de obsesii și elemente fanteziste, care se întrepătrund într-un studiu excepțional al proceselor vieții interioare.
Adriana Bănică Petre
(coordonator Serendipity Book Club)

„Orbirea m-a îmbătrânit. Ultima imagine pe care o am despre mine este cea care mi s-a întipărit pe retină la ultima privire pe care am aruncat-o în oglindă, cu mult timp în urmă. Îmi mut ochii la o altă scenă. Butaforia încearcă să recreeze imaginea străzii cu umbrele. Un bărbat slăbuț, chel, îmbrăcat într-un costum negru, mânuia un baston cu cap de fildeș, care înfățișa un cap de știucă cu gura larg deschisă. Două fețe îngrozite, Ilie Sărăcie și Elvira. O femeie de porțelan atârna de o umbrelă neagră. Next, please! Cameră de deținere, Ilie Sărăcie gata să strivească pe loc capul lui Bibi cu un scaun. Next, please! Bruno lovind-o pe Iris. Iris stă cu spatele la public. Next, please! Doi tineri se iubesc în Ajunul Crăciunului. Next, please! Patricia aplecată deasupra pianului... Arabella în boxa acuzaților... un mustăcios care ține în pixul său libertatea oamenilor... cârciumă-pizzerie și valuri de fum... un băiat grăsuț vorbind despre principiul compensației universale... omul-lup... dragonul negru... flacăra roșie... femeiastatuie... hoțul de amintiri.”