Există diferite sensuri care pot cuprinde semnificația noțiunii de fragilitate, atingând fie latura pozitivă de percepere și reprezentare pentru această, fie latura negativă, în funcție de construcția psihologică a fiecărei persoane și a convingerilor formate. În mod concret, se pot evidenția înțelesuri precum delicatețe, sensibilitate ori lipsa de putere, slăbiciune, iar acest lucru poate duce la dezbateri constructive, de preferat. Atunci când avem în vedere dezvoltarea emoțională a copilului, în mod special, este indicat să luăm în calcul modul delicat în care se poate realiza parcurgerea etapelor de viață, de existența, în ansamblu.

Drept urmare, Fragilitate emoțională dorește să îmbrățișeze delicatețea, însușirea pozitivă și să aducă în atenția cititorului acest aspect că fiind unul necesar și important pentru relațiile interumane, dar nu ocolește nici lipsa de putere din partea unui copil aflat în primii ani de viață. Optarea de a reprezenta o situație sau un cuvânt printr-o imagine mentală sau reală, în funcție de cum ne permit imaginația și resursele, cu altceva deja cunoscut proceselor psihice cognitive, așa cum sunt gândirea, memoria, imaginația, limbajul, poate să constituie un mijloc de învățare. Uneori, în comunicarea cu copiii, se observă o mai bună înțelegere a mesajului atunci când sunt prezente corelații de tipul cuvânt-imagine. În consecință, într-o manieră relaxantă și cu un soi de reflex desprins din activitatea alături de copii, prezența carte pornește tocmai de la compararea dezvoltării creierului cu o caisă coaptă. Există o legătură de necontestat între emoție și creier, între ceea ce simțim în plan afectiv și funcționalitatea activității cerebrale, cu un parcurs etapizat și prelungit în timp. Iar aspectele care să însoțească acest proces evolutiv sunt cantitatea și calitatea experiențelor și relaționărilor dintre adulți și copii.