Ochiul pictorului călător a văzut lutul, stâncile, deșertul, râurile, marea și arborii, adică tot ce făcuse Dumnezeu și i-a plăcut. Le-a adus în pătratul panzelor sale căutând să le păstreze lumina, parfumul și vibrația cea mai discretă. Pictorul știe că tot ce este făcut de mâna lui Dumnezeu are o estetică intimă. Dumnezeu nu produce kitsch-uri. Pictorul știe asta și penelul sau caută cu sfială către exigență divină. [...] Această mi se pare a fi explicația undei de mister pe care o degajă picturile în ulei sau de apă, dar și schițele în creion sau cărbune ale doamnei Aurelia StoieMargineanu. - Daniel Drăgan, Brașov, august 2012

The eye of the traveling painter has seen the clay, the cliffs, the desert, the rivers, the sea and the trees meaning it has seen all of the wonders God created and liked it. The painter brought these wonders to her canvas looking for ways to preserve the light, the perfume, even the most discreet vibration. The painter knows that everything God made has an intimate aesthetic. God does not make kitsch. The painter knows this and so her brush is timidly aspiring towards divine exigency. [...] This to me, explains the mysterious vibe that all paintings of Aurelia Stoie Marginean have, whether it's oil, watercolor, pencil or coal. - Daniel Dragan, Brasov, august 2012