Noul album al Aureliei Stoie Mărginean aduce în față privirii noastre modernizate, grăbite, asaltate de imaginea produsă de ecrane, un alt tip de imagine, de scriere, de interpretare a călătoriei. O imagine grăbită și ea, dar interogativă într-un mod extrem, care pune sub semnul întrebării propria să natură, propria să necesitate că expresie artistică. Care e jurnalul de care are nevoie descoperitorul, exploratorul, călătorul modern? Ce fel de expresie este cea mai potrivită și cum de se menține în actualitate această dorința de a notă, de a reține etapele și episoadele unei călătorii. Când devine ea revelatoare și depășește granița unor simple imagini fotografice adunate azi în albume virtuale și transmise prin "nori" de informație? Cum mai poate artistul să transforme jurnalul de călătorie într-o experiență unică și universală...
De la primele drumuri, de la marile expediții, de la călătoriile inițiatice, până la deplasarea modernă, a rămas intactă dorința de a consemna impresiile, emoțiile, peisajele, oamenii, evenimentele, dar mai ales, lucrurile văzute prima dată, prospețimea acestora irepetabilă, cu alte cuvinte, de a memoriză întâlnirea, tradusă azi, în primul rând prin fotografie, dar și, în spiritul tradiției, prin desene, schițe, crochiuri, în efortul de a capta nemaivazutul, de a crea o legătură personală cu spațiul ce se lasă descoperit. Orice schița sau notiță fugară păstrează legătură greu de explicat dintre prima-vedere și emoțiile călătorului. Imaginea astfel surprinsă nu răspunde neapărat regulilor perspectivei și geometriei creării imaginii fotografice inversate și re-inversate. E, din contra, o imagine plină de viață care se agață de detaliile care vorbesc și se adresează într-un fel unic doar călătorului.