Ediție bilingvă română-engleză

Alegerea artistei de a înfruntă peisajul în condiții extreme, de a-l îmblânzi cu privirea, cu gestul fantastic al transformării, redării prin propria trăire și al așezării pe hârtie, îndeamnă spre o cercetare mai atentă a întreg "instrumentarului" pe care îl are la îndemână, a tehnicii, stăpânirii artei culorii și colorării, a alegerii pensulelor și a altor fine instrumente de desenat, a apei, coloranților, a gumei arabice, a reliefului poros al hârtiei - secrete care i-au înconjurat mereu pe artiști. Cum se prepară culorile de apă, astfel că acuarelă să fie luminoasă că un vitraliu, cum se stăpânește desenul fin cu linii aproape caligrafice, cum se redă strălucirea zăpezii mai albă decât chiar luciul hârtiei, cum rămâne rece lumina de iarnă... Dar la Viena, în primăvară aceea, în parcul de la Belvedere, în piețele din față bisericilor și palatelor, era atât de frig, că apă se solidifica brusc, iar în unele locuri, pe hârtia desenului, răsar cristale de gheață la atingerea pensulei; azi, parte din lucrări. În unele colțuri se vede clar cum apă a înghețat instantaneu și cristalele au rămas captive în textura acuarelei. Floarea de gheață este uimitoare, probabil că era atât de frig, încât hârtia era la rândul ei acoperită de o infimă brumă, care a făcut să se cristalizeze culoarea.

Aurelia Stoie Mărginean se bucură în față peisajului iernatic și bucuria, starea de spirit a artistului reușește să transforme tehnică stăpânirii acuarelei. Parcă energia extraordinară a sentimentului creează cinetică moleculară, devine chiar degajare de căldură, care face să se încălzească chiar pigmenții culorilor, să reziste și să nu înghețe în peisajul vienez glacial. Suflul animă desenul, dincolo de însușirea tehnicilor, de alegerea pigmenților, a pensulelor rare, a hârtiei aduse din manufacturi de renume. Acuarelele din iarnă vieneză sunt o bucurie extraordinară, a victoriei asupra asperitatii elementelor, a artistului care e parte a lumii și care are puterea să o redea. - Andreea Păstârnac